Bergodi ne-a picat cu tronc. Italianul ne-a părăsit de ceva vreme, dar prezența sa stăruie. Cum se mai scutură un antrenor de pe cracă, Bergodi intră automat pe lista succesorilor. Cluj, Rapid, o zi chiar și la Vaslui. Explicația nu stă numai în argumentul forte al calităților italianului, care, lucru mare, a lăsat loc de buongiorno peste tot. Cu noile canoane federale, conducătorii cluburilor sunt tot mai înghesuiți. Nu mai huzuresc pe maldărul de bani și de propuneri mieroase. Nu mai pot lua pe cine vor, când vor, de unde vor. Plaja opțiunilor s-a îngustat precum faleza de la Mangalia. A antrenat în prima ligă în sezonul în derulare, simplu, îl aștepți până la vară. Turul mai are până să tragă obloanele și deja au intrat la conservare destule nume grele. Andone, Lăcătuș, Hizo. Incontestabil, cum ar zice Dinu, fotbalul la vârf a ieșit în pagubă. Tot răul mai poate aluneca și spre bine. Un exemplu: Viorel Moldovan. Îi crescuse barba tot așteptând o propunere de undeva după ce a lepădat șorțul băiatului de prăvălie bun la toate și căruia i se spune gomos director, sportiv, tehnic, de orice fel. Cercul antrenorilor era însă unul cu circuit închis ca un club londonez de crichet. Era și nu mai e. Pompos s-ar chema emulație. Mutre noi, idei noi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER